Am 42 de ani, sunt căsătorit şi am 2 băieţi mici de 3 şi 1 an. Sunt fost diasporean (am muncit aproximativ 7 ani în Italia). Sunt născut în Brăila, crescut în Ialomiţa şi “educat” în vest. Locuiesc în Sibiu și am studii universitare “Comunicare şi Relaţii Publice” pe care le-am absolvit în 2019.

La nivel teroretic, pe lângă facultatea de CRP am un curs despre cum să gestionezi lichidățile companiei în pandemie, susţinut cu ajutorul BERD, un curs despre cum funcţionează publicitatea în motoarele de căutare şi Google Ads în special şi un curs de teorie în investiţii pe bursă. Astea sunt cele cu titlu, că tot ce devorez la nivel de teorie despre management, proiecte, inovaţie, energie verde, spaţiu, impact social şi multe altele nu se poate menţiona sub o formă anume.

Dezvoltarea personală la nivel practic este activă de când am devenit antreprenor, în urmă cu 14 ani şi nu cred că se poate opri atât timp cât o să fac business. Se spune că 10 mii de ore de practică te transformă în expert pe un domeniu. Asta înseamnă că sunt de cel puţin 3 ori expert în curăţenia profesională, de 2 ori în dezvoltarea produsului nostru şi odată în lucrările de siguranţa circulaţiei. Zic şi zâmbesc pentru că acum am realizat câte ore din viaţa îţi poate mânca antreprenoriatul.

Clar practica bate teoria. Pot susţine azi că, cel puţin în activitatea mea recurenta, ca în cele mai multe cazuri teoria a apărut după ce am rezolvat problemele şi situaţiile pe care le-am întâmpinat. Acele rezolvări şi soluţii au devenit ulterior teorie. Nu este valabil în privinţa altor tipuri de activităţi desigur.

Existenţa mi-a fost marcată şi de dezvoltarea teoretică însă, practica e cea care m-a marcat cu siguranţă. O etapă marcantă care se remarcă în viaţa mea a fost atunci când am decis să duc compania la nivelul următor, unde să poată funcţiona fără mine şi mai ales, să poată gestiona activităţi la nivel naţional şi în afara graniţelor ţării. Asta înseamnă formarea unei echipe capabile să gestioneze afaceri de milioane de euro în locul sutelor de mii. Poate părea că sunt doar cifre însă nu este aşa. Un exemplu clar l-am primit de la Bogdan, partenerul din uneltisimo.ro care mi-a spus că ceea ce facem şi spunem noi, ca echipă sau individual, afectează viaţa şi direcţia altor oameni sau companii şi să avem grijă la ce transmitem prin vorbe sau acţiuni. Atunci am realizat că nu mai suntem doar la noi în acvariu unde stropeam doar pereţii şi atât. Azi producem valuri care pot stropi şi pe alţii, am evoluat spre o lume mai mare decât cea în care ne-am început activitatea. Asta m-a marcat, iar de aici şi importanța echipei cu care lucrezi.

Împreună cu soţia deţin Tassid Holding care are 3 linii principale de afaceri:

1. servicii specializate pentru retail;
2. servicii de curăţenie profesională;
3. lucrări speciale de construcţii cu accent pe rănguiri versanţi;

Cum și când ați realizat că vă doriți să deveniți antreprenor? Ce anume v-a determinat să nu optați pentru o poziție bună într-o companie mare, care inspiră stabilitate și o oarecare comoditate (fără a mai vorbi de câștiguri) și să alegeți zbuciumul antreprenorial?

Destul de timpuriu am avut înclinaţii spre antreprenoriat, însă, în Italia în 2002 sau 2003, pe la 22/23 de ani am avut o conversaţie cu o doamnă care lucra în birourile firmei la care eram angajat. M-am dus pentru salariu şi probabil că am făcut o remarcă referitor la muncă vs. remuneraţie sau la condiţii de muncă (nu îmi aduc aminte exact), iar ea mi-a zis că nu sunt construit să lucrez pentru altcineva. Acela a fost momentul ZERO pentru mine. Acest lucru m-a făcut să mă concentrez pe ceva al meu şi să nu optez pentru un post într-o companie mare. Azi am o întreagă listă pentru care nu aş merge angajat. Un alt motiv ar fi asumarea răspunderii. Dacă tot îmi asum răspunderea pentru ceva, dacă reuşesc, să mă pot bucura de rezultatele muncii mele, dacă nu reuşesc, măcar să îmi dau singur palme în oglindă. Nu aş suporta să fiu certat de altcineva. În 2005 am avut o primă tentativă de a înfiinţa o fermă de creşterea taurinelor pentru carne, cu fratele meu. Am cumpărat şi pământ şi animale în acest sens. A fost primul meu faliment care m-a costat câteva mii euro. M-am întors în Italia la muncă.

Mulți tineri visează încă de pe băncile școlii să intre în domeniul antreprenorial. Ce le trebuie pentru a reuși? Cum își pot da seama dacă e mai bine pentru ei să aleagă siguranța unui birou sau ritmul de viață zbuciumat al antreprenoriatului?

O să răspund prin a da o versiune personală despre ce înseamnă să fii antreprenor: în final, succesul va fi al echipei, iar eşecul va fi doar al tău. Asta înseamnă pentru mine să fii antreprenor! De aici şi cele 2 elemente vitale, apropo de ce le trebuie: asumarea deciziilor, a riscurilor şi a responsabilităţilor ce derivă din primele două şi implicarea în realizarea lor cu sacrificiul confortului personal. Aş adăuga şi o componentă analitică; să fii analitic înseamnă să fii curios în egală măsură. Este la fel de importantă ca cele de mai sus în opinia mea.

Cum arată periplul dvs. antreprenorial de până acum și cum a luat naștere Tassid Holding? Cum ați identificat nișele pe care să vă dezvoltați, partea de capital (uman, financiar, etc) și cum ați pornit la drum? Ce “produc” în mod concret companiile dvs.?

În 2008 am înfiinţat Tassid Trans care avea ca obiect de activitate principal închirieri auto. Repatriat din Italia în vara acelui an în Sibiu, nu aveam nicio idee despre ce o să fac şi nici un gram de experienţă sau studii, cursuri etc. Veneam din poziţia de angajat. Resursele pe care le aveam îmi ajungeau poate pentru un an de trai. Într-o după-amiază, eram la o terasă în Piaţa Mare din Sibiu cu un grup de prieteni şi cunoştinţe. Cineva din grup povestea despre faptul că soţia lui şi partenerul ei de afaceri au o cabană pentru turiştii străini şi că sunt nevoiţi să le închirieze maşinile personale acestora pentru că nu au cu ce să meargă până la locaţie şi de acolo, mai departe, cu ce să viziteze împrejurimile. Am întrebat cam ce bani se cer pentru o zi la o maşină şi aşa mi-a încolţit ideea de a mă apuca de închirieri auto: prima închiriere a fost făcută cu maşina personală, o bună perioadă de timp. La un moment dat aveam 3 auto şi încă 2 colaborări. În total manipulam 5 maşini. A fost o decizie care a funcţionat până în 2014 când am oprit această activitate. S-a întâmplat în urma unei greşeli de strategie, dacă o pot numi aşa, de a închiria pe bani mai puţini însă pe termen garantat celor care ridicau parcul eolian de la Constanța. Asta m-a scos de pe piaţă, care între timp s-a maturizat rapid şi totodată mi-a adus costuri de reparaţie mai mari decât încasările.
În primăvara lui 2009, în cadrul asociaţiei de proprietari, din care făcea parte garsoniera unde locuiam (în acea perioadă, datorită faptului că Sibiu a fost capitala cultural europeană în 2007, a luat avânt dezvoltarea industriei care a atras oameni din judeţele limitrofe la lucru şi implicit construcțiile), s-a luat o decizie de a plăti femeia de serviciu prin intermediul firmei mele pentru că direct pe asociaţie nu o puteam angaja. Ori plata banilor fără justificare nu se mai putea, din cauză că nu se putea ţine gestiunea asociaţie de proprietari care, apropo, era nou înfiinţată pentru 2 blocuri într-un cartier care astăzi are cel puţin 1000 de apartamente. În acea perioadă lucram şi ca agent de asigurări de viaţă şi sănătate. Acolo am cunoscut pe cineva care se repatriase din SUA şi care adusese cu el cunoștințe valoroase despre cum se vinde (orice).
Şi uite aşa am ajuns în domeniul serviciilor de curăţenie, unde pentru o perioadă de 2 ani am fost top 3 companii care aveau în grijă curăţenia la asociaţii de proprietari din Sibiu. Am ajuns atât de mari încât în aprilie 2010 am renunţat la postul din asigurări că să mă pot ocupa doar de afacere. În 2012 am înfiinţat împreună cu soţia Tassid Holding care este plătitoare de TVA şi cu impozit pe venit pentru a putea oferi servicii de curăţenie şi la Persoane Juridice. Lucrând cu Asociații de Proprietari nu prea poţi să fii plătitor de TVA, pentru că aş fi obligat să cresc preţurile şi nu aş mai fi competitiv (cu PJ încasezi TVA care e deductibil). Asta a fost logica din spatele companiei mamă de azi. Cu resurse financiare nu am pornit la drum. Cu maşina personală am produs primii bani. Era foarte avantajos la vremea aia pentru că încasam euro de la turişti. Încă am evidențele pe agendă, unde la final de lună scriam cât am pus din salariu ca să pot plăti prima femeie de serviciu.
Azi Tassid Holding are 3 linii principale de activitate: servicii de curăţenie profesională (incluzând şi Tassid Trans cu aceeaşi clienţi şi angajaţi şi de peste 10 ani), servicii specializate pentru retail care a derivat din prima, pentru că datorită curăţeniei am ajuns să lucrăm cu Lidl, Selgros, Ikea, Leroy Merlin, Decathlon şi alţii, şi lucrări speciale de siguranţa circulaţiei care la fel derivă din curăţenie, pentru că am intrat în branşa asta datorită faptului că utilizăm alpinişti utilitari pentru a spăla faţade, clădiri, făceam reparaţii şi montaje la înălţimi. Astăzi producem servicii de curăţenie profesională, servicii de igienă, dezinfecţie şi testare a cărucioarelor şi coşurilor de cumpărături cu echipamentul sau utilajul (cum doriţi să îi spuneţi) dezvoltat de noi cu o companie parteneră din Sibiu şi cu multe alte servicii complementare cum ar fi spălarea de parcări, faţade, echipamente de aer condiţionat industriale, spălări de pavaje, îndepărtări de hidrocarburi şi lucrări de rănguire şi asigurare versanţi, al căror rol este de a asigura un trafic în siguranţă în zonele unde drumul trece pe lângă versanţi care au pietre instabile.
Identificarea acestor nişe au făcut-o clienţii. Eu doar am fost atent la cerinţele lor şi m-am adaptat. Clienţii au dictat direcţia. Au sunat în 2015 de la DRDP Iaşi să îmi zică că au văzut lucrări făcute cu alpinişti utilitari (aveam şi pe site şi pe Facebook) şi dacă nu facem şi lucrări de rănguire versanţi. Am răspuns că da. Azi are propriul cont curent această activitate. O spun cu toată mândria că sunt în elita companiilor când vine vorba de astfel de lucrări la nivel naţional. O elită foarte exclusivistă pentru că sunt foarte puţine companii care fac acest lucru în România – până în 5. Din 2015 am scris şi un ghid de bune practici pentru executarea acestor lucrări. Noi, cei de la Tassid am introdus în timpul lucrărilor mesajele comunicate frecvent prin staţiile CRB  (acele staţii de pe tiruri şi maşini mici), în care anunţăm ce facem, cât timp se stă în trafic şi mulţumim pentru înţelegere. Omul, dacă ştie cât stă şi pentru ce, se liniștește. Tot noi lucrăm în funcţie de trafic şi doar cu ceasul atunci când îl restricţionăm. Nu am văzut încă o altă companie care execută lucrări pe drumurile naţionale, care să facă doar aceste două lucruri menţionate mai sus. Solicităm autorităţilor să le introducă în caietele de sarcini, pentru că este în avantajul utilizatorului final şi nu costă nimic compania. Sunt doar 2 exemple de bune practici pe care le-a introdus Tassid în domeniul lucrărilor.

Cum poate să reziste în piața românească o companie aflată la început, să facă performanțe și să se dezvolte așa cum își doresc fondatorii?

Trebuie să fie vorba despre client şi despre angajat, în primul rând. Apoi, să reziste tentaţiei de a exagera când vine vorba de bunăstarea personală (eu încă plătesc rate la locuinţa mea chiar dacă anul ăsta ţintesc primul milion de euro în cifra de afaceri). Aici trebuie să aplice regula de 75% din profit să fie reinvestit. E reală şi necesară dacă vrei să devii mare. Pentru a completa acest tablou este necesar să participe la cât mai multe cursuri (de obicei sunt cele mai scumpe, dar unele merită din plin), de educare în management, financiar, operaţional şi aş sugera eu, şi să se înscrie într-o organizaţie de oameni de afaceri sau un patronat pentru că acolo ai oportunitatea să te consulţi real cu oameni care au întâlnit deja multe situaţii şi îţi vor spune cum le-au rezolvat. Asta este foarte preţios în ziua de azi.

Privind puțin în ansamblu, cum apreciați mediul antreprenorial din România? Ce plusuri și ce minusuri ați sesizat?

Mult mai matur şi mai educat ca acum 14 ani. Totodată, există şi enorm de mult material şi potenţial de a te informa în legătură cu aproape orice ai nevoie. Multe minusuri nu pot spune că pot observa la mediul antreprenorial românesc. Unul însă merită menţionat şi chiar merită semnalată o atenţionare în acest sens. Am observat că în zilele noastre se ridică destul de mulţi „zei falşi” ai antreprenoriatului, oameni de afaceri care încă nu au reuşit pe deplin, dar care se erijează în „coacheri” şi se declară pasionaţi de mentoring şi de business coaching. Grav este că sunt destui de oameni creduli care sunt la început de ceva sau care nici nu au început ceva şi se uită în astfel de guri care recomandă din plin diverse cărţi. Nu spun că cititul e rău însă, eu i-aş întreba câte cărţi au citit în perioada când se luptau pentru fiecare client şi fiecare ban care era destinat să asigure supravieţuirea şi tranziţia pe luna următoare. Pe lângă aceştia, la care eu recomand prudență şi informare din mai multe surse (mfinante CUI şi numele activităţii şi afli cum se descurcă), aş vrea să trag un semnal de alarmă şi la „coacherii” de meserie, cei al căror unic business este să facă bani din a le spune altora ce fac şi ce nu fac bine sau, ce şi cum să facă. Şi aici e plină piaţa de falşi profeţi şi se tot înmulţesc.

Ce provocări pentru afacerile dvs. a ridicat perioada pandemică, cum ați reușit să depășiți obstacolele dar și să valorificați oportunitățile apărute?

Am pierdut clienţi definitiv, alţii şi-au redus activitatea aproape de zero şi apoi nu au mai revenit, apoi sunt angajaţii care ne-au anunţat că ei se retrag şi revin la lucru când se termină pandemia. Serviciile suprasolicitate de dezinfecţie au fost oportunităţile apărute, însă au fost temporare. Azi au dispărut. Dar, au avut un merit mare la vremea lor, în 2020 şi 2021 au avut contribuţii de sute de mii lei, deloc de neglijat. Ne-am adaptat.

Cum arată azi în cifre și Tassid Holding? Cine a fost primul *client* și care sunt astăzi principalii colaboratori dar și aria de desfășurare a activității? Către ce alte piețe vă uitați în perioada imediat următoare?

În luna iunie aveam o cifră de afaceri de 1.890.000 lei în comparaţie cu 2.688.000, cât tot anul trecut. Avem o ţintă asumată de 4 milioane lei pe holding şi o creştere organică de 20% pe celelalte companii mai mici. Targetul lunii decembrie fiind unul de 5 milioane lei. Am format o echipă care are toate premisele să depășească şi această ţintă. Curăţeniea profesională, Serviciile pentru retail şi lucrările de siguranţa circulaţiei sunt vedetele, însă prevăd că spălarea pavajului va produce o surpriză plăcută. Bulgaria, Serbia şi Italia sunt primele pieţe externe spre care ne uităm.

Am observat că ați dorit să veniți mai aproape de clienți cu un echipament propriu de curățare, inovator: povestiți puțin despre acesta. Ce pondere au în cifra de afaceri veniturile aduse de acesta?

Ponederea este de o treime din venituri. Acest echipament a apărut din dorinţa de a duce la următorul nivel serviciul de spălare cărucioare şi coşuri de cumpărături, pe care încă din 2016 îl livrăm către anumite magazine Lidl din Sibiu şi împrejurimi. Spălam (aşa cum fac celelalte companii în prezent pentru retail sau chiar retail-ul în regie proprie), cu o pompă mică electrică gama hobby. Într-o zi eram la un magazin şi spălam cărucioare când am văzut o mămică cu 2 copii, băieţei. Cel mic (maxim 1 an), era în suportul de copii în cărucior şi molfăia de zor la mâner. În timpul acesta cel de aproximativ 4 ani mergea pe lângă cărucior şi împletea de zor degetele în ochiurile de la coş ca mai apoi să le îndese în gură. Atunci am realizat că este vorba mai mult decât de mizeria care este la vedere. Avem o „echipă” care colcăie pe nevăzute, bacterii, microbi, stafilococi, virusuri şi multe altele. Din căutările mele a rezultat că de aşa ceva scapi doar cu temperatură de peste 65 de grade şi protejezi cu dezinfectant. Am dat peste un articol care menţiona un studiu realizat în Germania prin 2006/7 şi care constata faptul că coşurile și cărucioarele de cumpărături sunt de 10 ori mai infestate decât toalete publice. Am înţeles cât de mare este impactul şi responsabilitatea acelei proceduri de spălare şi igienizare a cărucioarelor de cumpărături şi ca rezultat, responsabilitatea pe măsură  ar putea fi asigurată doar cu un sistem automat şi cu temperatură ridicată, astfel încât, să fie eliminată pe cât posibil eroarea umană. Atunci am început căutările şi să vorbesc cu prieteni şi apropiaţi despre cât de important este acest serviciu, pentru că beneficiarii reali suntem noi, clienţii care călcăm pragul. Şi cât de tare ar fi să găsesc să cumpăr un astfel de echipament (nu ştiam exact cum ar trebui să arate, dar ştiam ce ar trebui să facă), şi să îl folosesc şi la noi în ţară. În 2017, finul meu care realizează lucrări de construcţii în Franţa îmi trimite câteva imagini pe WhatsApp cu un utilaj care fix asta făcea în parcarea unui supermarket. Parcă îmi citise gândurile. M-am entuziasmat. L-am rugat să caute o emblemă, etichetă ceva. Aşa am dat de unicul competitor de azi din piaţă. Nu mi-am imaginat nicio clipă că nu există un astfel de echipament. Ştiam că vestul este mult înaintea noastră şi nădăjduiam că o să găsesc repede ceea ce caut. Când am avut puţinele informaţii tehnice şi imagini am realizat o prezentare în care am scos în evidenţă cum facem acum igiena cărucioarelor şi cum ar trebui să fie făcută, ce rezultate vreau să obţin şi cum le vom măsura. Am mers cu prezentarea la colaboratoarea mea de la Lidl (un om minunat căreia o să îi rămân recunoscător pe viaţă), şi mi-a fixat o întâlnire cu ea şi cu directorul ei. La finalul prezentării am întrebat dacă ar lua un astfel de serviciu şi la ce bani. Aşa am decis că o să avem un astfel de echipament. După lungi conversaţii şi ezitări ale germanilor, am renunțat să cumpăr unul de la ei în egală măsură în care ei au renunţat să ne mai vândă unul. Specificaţiile tehnice, rezultatele pe care le livra şi ezitarea lor de a-mi permite să văd echipamentul înainte de a plăti factura m-au făcut să renunţ la achiziţie. Într-o seară i-am zis soţiei: noi românii suntem proşti rău, nu producem nimic gata, doar asamblăm pentru alţii sau  cumpărăm produsele altora cu bani greu câştigaţi. Gata, îmi fac eu unul, nu ştiu cum şi cu cine, însă clar nu o să fie atât de greu (2900 kg al germanilor vs 1500 al nostru) şi nu o să coste 125 mii euro. Şi asta a fost. În 2018 am început şi în 2020, fix în martie, când intrau restricţiile, am început să lucrez cu el.

Cum reușiți să vă asigurați necesarul de personal și cum reușiți să îi motivați și să îi țineți alături de Dvs? Cum decurge relația dintre compania Dvs și instituțiile financiare? Ce ați găsit bun la acestea și ce ați vrea să îmbunătățească?

Financiar, condiţii de lucru, training-uri, cursuri, grătare, norme, bonusuri, facilităţi, un mix din toate bănuiesc. Încă nu sunt mulţumit de gradul de retenţie. Cu băncile suntem în regulă azi. Când treci de 1 milion lei parcă te încadrează în altă categorie sau aşa ceva. Suntem bancabili şi asta le place. Cât timp eşti bancabil vei avea o relaţie bună cu băncile. Nu aş ştii să vă spun un ceva anume care să se îmbunătățească în relaţia cu băncile. Sunt destul de avansaţi în proceduri facile şi rapide, banking sau deschidere de cont sau subcont. Nu am ceva deosebit de adăugat aici.

Pentru final aş îndrăzni şi câteva întrebări personale şi v-aş întreba ce pasiuni îmbrăţişați? Cu ce vă ocupaţi puţinul timp liber, ce preferinţe aveţi în materie de muzică, literatură sau gadgeturi? Cum reuşiţi să echilibraţi balanţa muncă-viaţă personală? Cum arată o minivacanță de vis, pentru Dvs?

Îmi place să pescuiesc şi să merg la tenis de câmp; sunt pasionat de filme SF şi să citesc cărţi din tot spectrul; sunt o persoană analitică; nu funcţionez în viaţă cu teama de a pierde pe cineva, fie un client, partener, angajat sau prieten;  nu mi-e teamă să mă implic personal să termin un proiect;  sunt un om al riscului calculat ( dar nu prea mult); sunt un om de cuvânt însă, mă pot răzgândi; sunt asumat şi implicat; prefer lucrurile cât mai simple: chiar dacă calea spre ele este în general cea mai grea şi mai anevoioasă, pe ea merg; îmi place inovaţia; sunt pro ambient şi eco friendly; sunt autodidact; tratez oamenii cu respect şi cu tact şi mă aştept să fiu tratat la fel. Merită menţionat că sunt pasionat şi de digitalizare din moment ce am, prin intermediul Tassid Holding, o participare de 25% în uneltisimo.ro care este magazin Online, 50% în AtWork Systems, unde dezvoltăm o soluţie de software pentru gestionarea activităţilor realizate de IMM din toată lumea şi chiar o participaţie minimă în Benefito Mobile.
Îmi place să citesc în egala măsură în care îmi place să vizionez un film sau să merg la pescuit. Sunt abonat la ZF, îl citesc cu regularitate dimineaţa la cafea: „How to win friends and influence people” (Dale Carnegie) şi „Inteligenta pshiopaților” (Kevin Dutton) sunt cărţile pe care le citesc acum. Pe prima o recomand cu tărie. Este un „must” de citit. Varianta în engleză, nu cea în romană. Nu prea sunt fan gadgeturi, doar dacă au legătură cu pescuitul.
Minivacanţa, nu pot să îmi imaginez încă. Copii sunt mici, iar eu mă simt foarte bine în mediul meu de lucru. Nu sunt un dependent de muncă însă am suficient timp liber pentru a mă întâlni cu oameni, a mă implica în proiecte şi a aduce îmbunătăţiri EMSDAC- ului : Echipament Mobil Spălare Dezinfectare Automată Cărucioare.